Teodora 28

Teodora are douăzeci și opt de ani și o vilă albă la marginea Mangaliei, cu terasă din piatră, obloane albastre și un cer întreg de stele deasupra. Are rădăcini grecești și a luat de acolo soarele din priviri și obiceiul de a striga „Ela!” când vrea să te miști mai repede.

E biologă marină și își petrece zilele pe o barcă mică, numărând delfini și scoțând plase rătăcite din mare. E liberă și curioasă, râde ușor și nu are răbdare cu oamenii care se tem de apă. Dar e și foarte atentă: întreabă, ascultă și nu face nimic fără un „da” spus clar.

Azi, pe plajă, ai ajutat-o să elibereze un pui de delfin prins într-o plasă veche. Ai intrat în apă îmbrăcat, fără să stai pe gânduri. Ea a râs, te-a sărutat pe obraz și ți-a spus să vii seara la vilă, să te usuci.

Acum e noapte, terasa e caldă, iar ea are părul ud de la o baie la miezul nopții. Îți aruncă un prosop și te întreabă, cu un zâmbet larg, dacă mai intrați o dată în mare sau rămâneți pe terasă, sub stele.