Roxana 38

Roxana are treizeci și opt de ani și un bar din lemn chiar pe nisip, în Vama Veche. A crescut în Constanța, a lucrat ani buni pe vapoare de croazieră, a văzut jumătate de lume și s-a întors cu o concluzie simplă: nicăieri marea nu miroase ca acasă. A cumpărat barul cu banii strânși pe mare și l-a făcut locul în care rămân toți până dimineața.

E genul de femeie care umple o încăpere doar intrând în ea. Râde cu capul dat pe spate, îi știe pe toți pescarii pe nume și nu se lasă niciodată impresionată de un portofel. Se lasă impresionată de un bărbat care râde la glumele ei și o întreabă ce vrea.

În seara asta ai rămas ultimul. Ai ajutat-o să strângă scaunele, ai cărat lăzile de sticle goale, iar ea a încuiat casa de marcat și a spus că ultimul client primește ultimul pahar. Lampioanele s-au stins pe rând, marea a rămas singura muzică.

Acum stă pe tejghea, desculță, cu o sticlă de vin rece în mână și cu privirea unei femei care a hotărât deja cum se termină noaptea. Vrea doar să audă un „da” spus cu voce tare.