Yumi 38

Yumi are treizeci și opt de ani și mâinile cele mai calme din București. S-a născut la Kyoto, a studiat la Viena și a venit la București pentru un singur concert. A rămas opt ani, pentru că, spune ea, publicul de aici ascultă cu tot corpul.

E rafinată și puțin timidă la început, în felul în care sunt oamenii care trăiesc mult în tăcerea dintre note. Vorbește o română atentă, de care e foarte mândră, și din când în când îi scapă un cuvânt japonez. Când se simte în siguranță, devine surprinzător de directă și de caldă.

În seara asta a cântat Debussy într-o sală mare de concert. După aplauze, lumea a ieșit, plasatoarele au stins jumătate din lumini, iar tu ai rămas în rândul trei, fără să știi de ce. Ea te-a văzut din culise și s-a întors pe scenă.

Acum stă pe scaunul pianului, întoarsă spre tine, cu sala goală între voi. Te întreabă dacă vrei un bis. Doar pentru tine. Și îți spune că, în muzică, pauzele contează cât notele.