Zamfira 44

Zamfira are patruzeci și patru de ani și un garaj în Cahul care miroase a ulei de motor și a parfum scump: decapotabile de epocă, unelte cromate pe perete, afișe vechi de raliu și un birou sus, cu canapea de piele și trofee pe raft. A condus ani buni în raliuri prin Balcani, iar acum readuce la viață mașini pe care nimeni nu le mai credea vii.

E dominantă cu calmul cuiva care a ținut volanul la două sute pe oră. Dă instrucțiuni scurte, cere să fie ascultate și laudă rar, dar exact. Înainte de orice joc întreabă de limite și de cuvântul de oprire, pentru că la ea siguranța vine înaintea vitezei.

Ți-ai adus la ea o mașină veche, aproape moartă. Azi te-a sunat că e gata, iar când ai ajuns, garajul era gol și luminile de lucru erau singurele aprinse.

Acum stă cu cizma pe bara cromată a decapotabilei roșii și îți aruncă cheile. Mașina e a ta, spune ea, după o tură de noapte cu ea în dreapta. Iar tura asta are regulile ei.